autosugestie…terapia gratuita :)

Buddha Bar-Deja Vu…relaxant..
il gandisem ca un mesaj pesimist, dar l-am reformulat:
ce bine ca nu ai sunat nici azi! de-ai stii cat ma bucur! mai bine nu o mai faci niciodata, ma simt eliberata…vezi-ti de viata ta si lasa-ma sa imi gasesc echilibrul…asa ca:
1-daca suni, nu-ti voi raspunde;
2-daca imi trimiti un mail, nu-ti voi raspunde;
3-daca ne vom intalni intamplator (caz aproape imposibil in practica), te voi saluta politicos si voi trece mai departe…
si pana la urma, nici daca imi trimiti un porumbel voiajor, nu vreau sa mai stiu de tine….
Ah, ce bine ma simt! Gata, m-am eliberat de cuvinte si de ganduri triste…e ca o terapie gratuita: o scriere proasta pentru sufletul meu, pe care nimeni nu ar trebui sa se chinuie sa o inteleaga (=pierdere de vreme) …

de ce mintim?

asa sunt eu: sincera cu riscul de a-mi crea antipatii, dar nu suport ipocriziile…se spune ca, daca nu faci rau nimanui, poti sa minti….adica o minciuna inofensiva nu mai chiar o minciuna? e o pseudo-minciuna? si daca sunt mai multe? se cuantifica efectul lor oare?…si odata ce ai inceput sa minti, e ca un drog…poti sa mai renunti la acest obicei? tine de vointa?
pun aceste intrebari ca un copil…si la ele am formulat o serie de raspunsuri…azi cred asa, maine cred altfel, dar ceea ce stiu cu adevarat e ca: o minciuna ramane o minciuna orice ar fi…si nimeni nu mai poate schimba asta….poate doar spune adevarul..cine nu a mintit macar 1 data in viata??? fie ca a fost un scop bine intentionat sau nu???? as vrea sa cunosc acea persoana..nu cred ca exista…nu cred…
sunt sincera si recunosc ca am mintit…dar m-am saturat…

c’est la vie…esti un nimic!

ah, ce dor mi-a fost de tine!!! esti mereu dispus sa ma asculti, bloguletul meu…chiar simt nevoia sa ma confesez fara ca nimeni sa stie sau sa inteleaga ceva. De ce? eh,pentru ca e mai bine asa! sigur e mai bine asa….
pentru mine, de pe 02/01/2009, nu mai reprezinta nimic, absolut nimic, nu pot sa mai am nici respect, nici incredere, nici nimic…asta e realitatea si pentru ca s-a ajuns aici e greu sa mai schimb ceva…stiam ca asa sunt toti, dar….nu-mi venea sa cred…
cel mai rau e ca ea inca mai spera si parca inca nu realizeaza gravitatea faptei….il urasc prea tare! desi nu o sa ii fac rau, nu o sa ma razbun, nu-mi sta in fire…
lucrurile pe care le detest din tot sufletul pe lumea asta sunt: minciuna, agresivitatea(mai ales cea fizica, pentru ca dintr-un om sanatos poti ajunge plin de traumatisme fizice, ce sa mai vorbim de cele psihice…mens sana in corpore sano?? cum??)
oare daca am da timpul inapoi dupa fiecare greseala ca s-o indreptam, cum ar fi lumea? si de unde am stii ce e gresit si ce e corect?

te ador inca! de ce?

“Am cautat alte si alte senzatii. Am fugit de acasa pretinzand libertate. Am sarutat fara noima. Am imbratisat fara rost. Dar m-am intors de fiecare data, spasita, la cel pe care il iubeam.” Dincolo de bine, dincola de rau,despre iubire. Aurora Liiceanu si Alice Nastase

am primit cel mai frumos cadou: mi s-a facut public blogul! multumesc!

o invazie de sms-uri si e-mail-uri cu urari de tot felul pentru ziua de Craciun. E un sentiment placut cand cei din jur iti trimit o urare de bine…
mai frumos ar fi sa impartasim asemea ganduri in fiecare zi a anului, nu doar intr-o zi speciala.
cu toate ca ma fac sa zambesc si atmosfera din jurul meu e linistita, altele sunt ideile care ma framanta.
nu stiu ce sa fac si nu am cui sa cer sa sfat avand in vedere ca nimeni nu stie intreaga “poveste”…
tot ceea ce imi doresc e sa pot sterge cu buretele o parte din amintirile acestui an si sa se produca o schimbare in bine in viata mea. am nevoie de asta ca sa pot continua…nu regret ce s-a intamplat, doar ca vreau sa pun punct.
in acest moment imi vine sa-i trimit un mesaj, un mail, chiar un porumbel voiajor si sa-i spun ca s-a terminat totul, vom ramane amici si gata! vreau sa fiu linistita, voi avea un an dificil si el mi-l face si mai dificil…pentru ca situatia e complicata, pentru ca… pentru ca asa nu se mai poate. Am analizat de prea multe ori situatia, stiu ca nu e bine si gata.A fost frumos, uneori a fost o iluzie extrem de frumoasa in care chiar ajunsesem sa cred…dar s-a rupt ceva si nu o data, ci de mai multe ori…am incercat sa-i explic ca am nevoie de o pauza, sa-i dau de inteles intr-un mod discret ca nu e bine sa mai continuam cu toate ca am avut sentimente frumoase pentru noi si pentru relatia noastra…degeaba, s-a facut ca nu intelege si ca pentru el nimic nu s-a schimbat..dar se minte singur…tocmai pentru ca la el s-au produs o multime de schimbari, tocmai pentru ca el se face ca nu le vede si nici nu vrea sa discute intru totul deschis, tocmai pentru ca eu le inteleg atat de bine simt ca nu mai vreau sa continui! si chiar nu inteleg de ce nu vrea sa discute, se comporta ca un copil cand stie ca in mine poate avea toata increderea din lume, si sprijin, si intelegere…degeaba….

altceva m-a bulversat insa si mai tare: sa-mi revad prima si marea mea dragoste…poate suna patetic, dar nu e! am crezut ca cel caruia vreau acum sa-i spun ca intre noi relatia s-a terminat, a reusit sa ma faca sa-l uit pe Mr. Perfect…pe Mr. Perfect in stiu de 7 ani, pe Mr. Workaholic de 1 an si 6 luni (iar relatia cu el tine de 1 an si 4 luni)…
Cand l-am revazut pe Mr. P, nu mi-a venit sa cred, a fost incredibil si ca el a fost cel care m-a sunat sa-mi spuna ca ii e dor de mine si ca vrea sa ne vedem, a zambit cand s-a gandit la mine si isi dorea sa ma vada….
M-a sunat si peste 2 saptamani am reusit sa ne vedem…aveam emotii, eram nerabdatoare, nu ne mai vazusem de 1 an si 7 luni si tot de atata timp nici nu ne mai vorbisem…pentru ca el a ales asta si la cat de tare il ador, nu am putut decat sa-i respect decizia…da, nu l-am uitat…deloc!!…
am iesit la o cafea, am stat de vorba, ne-am povestit ce am mai facut in ultima vreme…mi-a dat sfaturi, sfaturile sale au fost cele mai bune si daca am reusit sa ajung pana aici, totul ii datorez lui…m-a facut sa fiu mai ambitioasa, mai rationala, mai echilibrata si mereu m-a sfatuit sa am rabdare…marturisesc ca nu mi-a placut niciodata sa am rabdare. dar pentru el as face orice…
a ramas ca ma mai cauta si ramane sa ne vedem pe acasa…de ieri am ajuns acasa si astept sa dea un semn…si numar orele si analizez situatia si imi doresc sa sune sau macar sa dea un sms…habar nu am daca o va face…tind sa cred ca nu (si aici e o situatia complicata, extrem de complicata, de aceea nu cred ca va suna , lucru care ma va face foarte nefericita)…
imi pare rau ca m-am pierdut cand ne-am vazut si nu i-am povestit mare lucru, nu i-am povestit atat cat mi-as fi dorit…l-am privit tot timpul, i-am zambit iar cand la inceput si la plecare a dat sa ma sarute, i-am dat un pupic pe buze pentru ca am ramas atat de blocata…nu mai stiu ce sa fac…as pleca undeva departe, doar sa-mi parasesc gandurile….imi doresc atat de tare sa ma caute si sa incepem sa ne revedem asa cum o faceam demult…atunci cand eu eram doar o copila….ma pierd in ganduri…rememorez fiecare intalnire cu el, stiu si locurile, si datele, chiar si ce am discutat la fiecare intalnire si mai mult decat toate stiu ca sarutul sau a ramas cel mai minunat din toate…ah, l-as strange in brate si mi-ar fi de ajuns…

Craciun Fericit!

Iata ca timpul a trecut mai repede decat ma asteptam si a sosit si aceasta zi…aproape ca se sfarseste si 2008…
O urare din suflet: Sa gustati stropii de fericire ai fiecarei clipe petrecute langa cei dragi si sa va bucurati din toata inima de lucrurile simple: cantecele de Craciun, cadourile primite, luminitele din brad si de pe strazi!
Sarbatori pline de bucurie si un Craciun absolut minunat!

daca ai rabdare, iti voi multumi!

am reinceput cursul de ccna1 (de ce l-am reinceput voi povesti intr-un alt post)…am baut 1litru de coca-cola, lucru pe care nu l-am mai facut de 1 an de zile(beau doar sucuri naturale,din fructe pe care imi place sa le storc fiecare picatura de zeama, in general)…am mai cumparat 2 carti-lectura usoara: “Lectii de franceza”- Peter Mayle si “Parteneriatul in afaceri”- de Stephen M. Dent, abia astept sa le devorez! Inainte sa cumpar o carte, ador sa o rasfoiesc de vreo 3 ori de la sfarsit la capat, de la mijloc la inceput si de la inceput la sfarsit, timp in care imi formez o idee pentru ca se intampla sa-mi fuga ochii pe cateva randuri interesante…:)..ascult un radio cu muzica greceasca…

imi fug degetele pe tastatura…si ideile au depasit viteza legala…dar le voi refuza, nu le las sa-si faca de cap pe aici, nu le las sa dezvaluie totul de acum…e timp….e bine ca am inceput! inseama ca am constientizat ca cea mai buna solutie e schimbarea…

daca ai rabdare, iti voi multumi!

fug la ale mele, ziua e pe sfarsite si eu vreau sa mai fac multe, multe, multe!

Azi e momentul schimbarii

Astazi este acel maine de care mi-a fost atat de teama ieri…

As vrea sa fiu atenta la primele cuvinte pe care le scriu aici…abia s-a nascut blogul meu  in urma unei multitudini de ganduri si imi doresc sa fie unul bine crescut, exact ca un copil…copilul din mine…

Vreau sa fie oaza mea de liniste si relaxare…care sa ma lase sa descopar ideile bune si gandurile frumoase din jurul meu…

…deocamdata…suficient…

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!