te ador inca! de ce?

“Am cautat alte si alte senzatii. Am fugit de acasa pretinzand libertate. Am sarutat fara noima. Am imbratisat fara rost. Dar m-am intors de fiecare data, spasita, la cel pe care il iubeam.” Dincolo de bine, dincola de rau,despre iubire. Aurora Liiceanu si Alice Nastase

am primit cel mai frumos cadou: mi s-a facut public blogul! multumesc!

o invazie de sms-uri si e-mail-uri cu urari de tot felul pentru ziua de Craciun. E un sentiment placut cand cei din jur iti trimit o urare de bine…
mai frumos ar fi sa impartasim asemea ganduri in fiecare zi a anului, nu doar intr-o zi speciala.
cu toate ca ma fac sa zambesc si atmosfera din jurul meu e linistita, altele sunt ideile care ma framanta.
nu stiu ce sa fac si nu am cui sa cer sa sfat avand in vedere ca nimeni nu stie intreaga “poveste”…
tot ceea ce imi doresc e sa pot sterge cu buretele o parte din amintirile acestui an si sa se produca o schimbare in bine in viata mea. am nevoie de asta ca sa pot continua…nu regret ce s-a intamplat, doar ca vreau sa pun punct.
in acest moment imi vine sa-i trimit un mesaj, un mail, chiar un porumbel voiajor si sa-i spun ca s-a terminat totul, vom ramane amici si gata! vreau sa fiu linistita, voi avea un an dificil si el mi-l face si mai dificil…pentru ca situatia e complicata, pentru ca… pentru ca asa nu se mai poate. Am analizat de prea multe ori situatia, stiu ca nu e bine si gata.A fost frumos, uneori a fost o iluzie extrem de frumoasa in care chiar ajunsesem sa cred…dar s-a rupt ceva si nu o data, ci de mai multe ori…am incercat sa-i explic ca am nevoie de o pauza, sa-i dau de inteles intr-un mod discret ca nu e bine sa mai continuam cu toate ca am avut sentimente frumoase pentru noi si pentru relatia noastra…degeaba, s-a facut ca nu intelege si ca pentru el nimic nu s-a schimbat..dar se minte singur…tocmai pentru ca la el s-au produs o multime de schimbari, tocmai pentru ca el se face ca nu le vede si nici nu vrea sa discute intru totul deschis, tocmai pentru ca eu le inteleg atat de bine simt ca nu mai vreau sa continui! si chiar nu inteleg de ce nu vrea sa discute, se comporta ca un copil cand stie ca in mine poate avea toata increderea din lume, si sprijin, si intelegere…degeaba….

altceva m-a bulversat insa si mai tare: sa-mi revad prima si marea mea dragoste…poate suna patetic, dar nu e! am crezut ca cel caruia vreau acum sa-i spun ca intre noi relatia s-a terminat, a reusit sa ma faca sa-l uit pe Mr. Perfect…pe Mr. Perfect in stiu de 7 ani, pe Mr. Workaholic de 1 an si 6 luni (iar relatia cu el tine de 1 an si 4 luni)…
Cand l-am revazut pe Mr. P, nu mi-a venit sa cred, a fost incredibil si ca el a fost cel care m-a sunat sa-mi spuna ca ii e dor de mine si ca vrea sa ne vedem, a zambit cand s-a gandit la mine si isi dorea sa ma vada….
M-a sunat si peste 2 saptamani am reusit sa ne vedem…aveam emotii, eram nerabdatoare, nu ne mai vazusem de 1 an si 7 luni si tot de atata timp nici nu ne mai vorbisem…pentru ca el a ales asta si la cat de tare il ador, nu am putut decat sa-i respect decizia…da, nu l-am uitat…deloc!!…
am iesit la o cafea, am stat de vorba, ne-am povestit ce am mai facut in ultima vreme…mi-a dat sfaturi, sfaturile sale au fost cele mai bune si daca am reusit sa ajung pana aici, totul ii datorez lui…m-a facut sa fiu mai ambitioasa, mai rationala, mai echilibrata si mereu m-a sfatuit sa am rabdare…marturisesc ca nu mi-a placut niciodata sa am rabdare. dar pentru el as face orice…
a ramas ca ma mai cauta si ramane sa ne vedem pe acasa…de ieri am ajuns acasa si astept sa dea un semn…si numar orele si analizez situatia si imi doresc sa sune sau macar sa dea un sms…habar nu am daca o va face…tind sa cred ca nu (si aici e o situatia complicata, extrem de complicata, de aceea nu cred ca va suna , lucru care ma va face foarte nefericita)…
imi pare rau ca m-am pierdut cand ne-am vazut si nu i-am povestit mare lucru, nu i-am povestit atat cat mi-as fi dorit…l-am privit tot timpul, i-am zambit iar cand la inceput si la plecare a dat sa ma sarute, i-am dat un pupic pe buze pentru ca am ramas atat de blocata…nu mai stiu ce sa fac…as pleca undeva departe, doar sa-mi parasesc gandurile….imi doresc atat de tare sa ma caute si sa incepem sa ne revedem asa cum o faceam demult…atunci cand eu eram doar o copila….ma pierd in ganduri…rememorez fiecare intalnire cu el, stiu si locurile, si datele, chiar si ce am discutat la fiecare intalnire si mai mult decat toate stiu ca sarutul sau a ramas cel mai minunat din toate…ah, l-as strange in brate si mi-ar fi de ajuns…