imi place sa ii urmaresc gesturile…miscarile…

Azi dimineata ne am salutat la bucatarie apoi s-a asezat pe canapea si si a savurat in liniste cafeaua…parea ingandurat…daca nu aveam aceasta comunicare cordiala, m as fi dus sa l intreb ce mai face, cum se simte…sa ii povestesc ce am mai facut…vreau sa ii vorbesc, doar atat vreau!! si nu pot…nu pot pentru ca nu vreau sa l sperii, nu vreau sa l pun pe fuga…ahhhh…A….imi dai batai de cap si dureri de inima…oare de ce nu am vrut sa incerc sa fiu cu el de la inceput? de ce acum imi place atat de tare? are o fire aparent calma, mai niciodata nu pot citi pe fata lui sentimentelele/gandurile…dar intuitia imi spune ca e o fira placuta, calda, daca are curajul sa isi deschida inima…A e ca un vulcan gata sa erupa…inima imi bate mereu cand il vad…trebuie sa fac ceva sa l recastig… e pacat sa pierd razboiul doar pentru ca am incurcat niste batalii..nu mi am dat seama ca am neglijat sentimentele lui…trebuie sa inteleaga…oare e imposibil? daca as putea da timpul inapoi….
trebuie sa mai astept o luna, ca sa nu mai fim sef si subalterna si apoi vad eu cum fac…imi place prea mult…mult prea mult…
daca mai simte ceva ptr mine, va sti ce sa faca…va sti daca vrea sa mi acorde o sansa sau daca ma va ignora si mai mult…toata situatia e la latitudinea lui… eu doar o sa ma strecor printre activitatile lui…
pana la urma pentru mine e important ca mai demult m a placut, ca gesturile mele (cu tortul si cu biletelul sentimental) l au facut sa zambeasca…e important si ca stie ca il plac acum si imi dau seama ca se simte bine in pozitia asta( cred ca i am crescut increderea in el in ceea ce priveste calitatea de barbat adevarat)….ce-o fi, o fi!
daca exista cineva pe lumea asta care sa aiba chef sa citeasca ce am scris aici si care are o parere despre modul in care trebuie sa procedez…sa-mi spuna..orice idee e buna…
pana atunci nu imi ramane decat sa il salut politicos, sa ii arunc priviri pe furis si sa astept…
mai bine imi dau un deadline…daca in 5 luni nu reusesc nimic cu el, il las sa si vada de viata lui…
cred ca il invit la masa/cafea/suc/etc in prima zi in care nu mi mai e sef…poate accepta, poate nu…
vreau sa ii demonstrez ca si eu sunt puternica si merita sa imi dea o sansa…una singura!!!! doar una