nu pot sa-i vorbesc….inca…

dupa o alta perioada extrem de lunga in care nu mi am mai facut timp sa scriu, am revenit…trebuie sa ma descarc undeva unde nimeni cunoscut mie nu mi poate citi gandurile….
simt ca sunt constransa de mediu sa raman intr-o situatie care nu ma face deloc fericita…am o relatie…de 1 an si vreo 4 luni…nu sunt indragostita de el….il respect, stiu ca si a dorit mult sa fie cu mine…am avut multe momente frumoase…si a facut planuri cu mine…mi a demonstrat ca tine la mine… e un tip ambitios, frumos, incapatanat…nici nu stiu cum am ajuns sa fiu cu el…s a intamplat prea repede…eram intr o perioada agitata, stresata, plina de ganduri si idei…o multime de tipi vroiau sa fie cu mine….si l am ales pe el…atunci mi s a parut ca voi avea stabilitate pe care o caut de ceva timp….
azi sunt confuza…sunt cu mintea la altul…un tip inteligent, mai in varsta decat mine, puternic, aparent sigur pe el (dar care e plin de temeri si slabiciuni in adancul sufletului), direct, scurt si la obiect…
si a dorit mult sa fie cu mine, am iesit de vreo cateva ori…in afara de vreo 2 saruturi ce mi le a furat, nu s a intamplat nimic…(inainte sa fiu cu actualul, am iesit cu cel la care imi zboara mereu gandul..sa ii zicem A)
A, de cand a aflat ca sunt cu actualul, s a suparat extrem de tare…nici nu a vrut sa mai auda de mine…dar eu am avut senzatia la inceput ca nu ma doreste decat pentru o aventura…azi realizez ca si-ar fi dorit mult mai mult alaturi de mine….in fine…acum fiecare avem o relatie, nu stiu cat de fericit este A, dar eu sunt confuza iar viitorul alaturi de actualul nu se intrevede…
povestea e iar lunga, plina de intamplari inedite….de discutii intre cei 2 ( actualul e fostul lui subaltern, A este seful meu de vreo 2-3 luni, si in curand va fi doar coleg cu mine pentru ca am simtit ca trebuie sa imi schimb departamentul…)
de prin martie ma gandesc obsedant la A, il visez, vreau sa ii vorbesc cand il vad, vreau sa stiu ce face, daca e bine…daca mai simte ceva ptr mine…acum mi as dori inca o sansa sa incercam sa fim impreuna…dar atata timp cat i am tradat increderea si sentimentele, e greu sa ma mai vrea…
nimic nu e imposibil, un cliseu care devine realitate cand e vorba de sentimente…de gandurile cuiva…
in general, un om (barbat sau femeie) care nu poate fi impreuna cu cineva si isi doreste extrem de tare sa ajunga la inima celei/celui de care e indragostit….nu va uita persoana respectiva niciodata…chiar daca A este cel mai orgolios om de pe planeta…chiar daca a fost ranit de mine la maxim, teoriile mele zic ca nu ar putea sa ma uite…poate ma considera o tipa usoara (ceea ce nu sunt, si pot sa ii demonstrez oricand, daca imi da ocazia)…poate ma considera o mincinoasa (aici am partea mea de vina, pentru ca in momentul in care l am cunoscut, jucam la mai multe mese, in sensul ca vorbeam cu mai multi tipi care ma curtau)…poate ma crede proasta si rea (totusi, as vrea sa cred ca e atat de inteligent cat sa nu aiba sentimente atat de urate)…
scriu ca sa ma descarc…scriu ca sa imi dau seama cat de indragostita sunt acum de el si sa realizez cat de usor se intoarce roata in viata….
innebunesc pentru ca nu ii mai pot vorbi…pentru ca avem o comunicare extrem de dificila, de fragila…nu pot uita vorbele lui in prima zi in care i am devenit subalterna: “intre noi nu poate fi niciodata nimic, nu este si nu va fi nimic!!! in primul rand pentru ca iti sunt sef, in al 2-lea rand pentru ca esti cu cineva!!!” ….hmmmm…daca doar astea sunt motivele, si intr-o luna imi schimb seful si renunt la relatia mea…va mai incerca ceva?
ma gandeam sa incerc discret sa ii recastig increderea…sa ii atrag atentia…sa nu ma judece pentru alegerile mele…si el a avut tot timpul o relatie….chiar si cand imi propunea sa iesim, nu renuntase la a iesi cu o alta…sfant nu e nici el….apropo, si a dat seama despre tipa cu care avea o relatie atunci ca nu i a fost niciodata aproape in momentele grele…eu i as fi fost…eu nu las pe cineva drag la greu…nu las pe nimeni care are nevoie de mine in momentele dificile….nu ma cunoaste…are o parere superficiala…si apleaca urechea la toate zvonurile din stanga si din dreapta….eu nu procedez niciodata asa…eu mereu ascult mii de pareri, vreau sa vad fapte…vreau sa inteleg…stau mult si bine pana imi formez o concluzie despre cineva sau ceva…de ce el e atat de superficial? si e rece, e tacut, foloseste atat de putine cuvinte intr o discutie…parca isi cumpara cuvintele la kilogram si i se termina mereu mult prea repede stocul….de ce nu isi deschide sufletul? stiu, a fost ranit de multe ori in dragoste, in orgoliul sau nemasurat…dar intotdeauna va avea nevoie de cineva aproape…trebuie sa invete sa se deschida…uite, ma gandesc acum ca, chiar daca nu ma mai vrea, as da tot timpul din lume sa il invat sa stie sa si deschida sufletul fata de cine merita…sa invete cine ii e prieten si cine nu…macar atat….macar sa ma lase sa ii vorbesc, asa cum faceam la inceputuri…
intr o zi am gasit niste caieti cu explicatiile lui tehnice, cand ii facea placere sa ma invete…am vrut sa ii zic ca sunt foarte frumoase acele amintiri…dar nu am indraznit…mi a fost frica de ceea ce va gandi despre mine, ca ma dau la el, ca sunt o obsedata instabila…si ca, desi am o relatie, ma gandesc la altul…dar acel altul este chiar EL, A!!!! de ce nu gandeste si asa??? e un tip destept…mi a si zis ca nu i se pare normal sa ma gandesc la el…e ceva in neregula cu relatia mea daca eu sunt cu gandul in alta parte…si poate asa cum ii dau de inteles ca a inceput sa mi placa dintr o data, la fel poate fac si cu altii…dar nu e adevarat!!!! si nici nu ma lasa sa ii spun…
cand vreau sa stam de vorba, ma ocoleste…cand vreau sa ii explic ceva imi zice: “stai linistita! sunt ok cu decizia ta!”
ma enerveaza, ma apuca disperarea…am un sigur mijloc de a comunica, prin limbajul trupului….prin schimb de priviri…..
de ziua lui, i am trimis un tort surpriza, foarte, foarte dragut la birou…i am spus abia seara ca eu am fost autoarea cadoului…am urmarit indeaproape reactiile lui…intial, s a bucurat de tort, in 5 minute el si vreo cativa colegi l-au devorat imediat…apoi a inceput sa si puna intrebari cine l a trimis…cand i am marturisit (printr un sms in care i am scris mesajul de pe tort), mi a recunoscut ca a avut cateva momente scurte in care s a gandit ca eu am fost cu ideea (sunt mereu plina de tot felul de idei)…iar apoi a inceput sa mi reproseze ca nu a fost bine ce am facut, ca nu e normal, ca “intre noi nu va fi NICIODATA NIMIC”…a 2-a zi, cand ne am intalnit la munca…m a luat sa mi spuna ca gestul a fost foarte frumos si, ca daca nu eram in situatia de fata(eu combinata cu fostul lui subaltern, el combinat cu alta)…ar fi fost un gest apreciat…
apropo de iubita lui…nu stiu cum arata,nu stiu cum e, cum gandeste, ce face (am cautat-o printre amicii lui de pe Facebook, banuiesc care ar fi)…stiti ce a afirmat despre ea cand l am intrebat cum ii merge? ca e ok, dar nu se vede alaturi de ea….hmmm, ce om dificil…
el nu se vede alaturi de ea…nici eu alaturi de actualul, dar ne pierdem vietile asa….lui ii plac copiii, si mie imi plac mult…am diverse momente cand visez cum ar fi sa ne crestem copiii impreuna…
simt ca avem multe in comun, dar daca nu ma pot apropia de el, degeaba…
desi…cum ziceam…perseverenta e cheia succesului…dupa ce plec de la departamentul lui…voi incerca sa intru mai mult in vorba cu el…sa vedem cum reactioneaza…
daca A este “the one” si eu ratez ocazia? daca am putea fi fericiti pana la adanci batraneti? nu ma las…trebuie sa fiu cu un pas inaintea lui…trebuie sa fac ceva…trebuie sa am o idee…
apropo de idei…am avut o perioada cand imi notam pe o foaie tot ce cred eu ca A gandeste despre mine…ca sunt proasta, ca sunt enervanta, ca el e foarte arogant, si ignorant, si ca vede prin mine ca prin sticla, ca e orgolios, ca emana sexualitate prin toti porii, ca ma trateaza cu indiferenta, ca e ambitios, ….etc….etc…si intr o alta zi geniala din viata mea, am avut o revelatie..ce ar fi sa ii dau foaia?? si i am dat o, stiind ca se va amuza teribil ))ce minte am si eu….la cateva zile dupa ce a citit o, mi a reprosat iar ca, desi sunt cu altul, ma gandesc cu totul si cu totul in alta parte…eh….de ce e asa complicat? de ce nu incearca macar sa faca un pas? nu vreau sa l pierd? fie ca va fi ceva intre noi sau fie ca nu va fi, fie ca va fi ceva serios sau doar se va razbuna pe mine si pe faptul ca i am ranit sentimentele, eu o sa incerc…e datoria mea sa incerc sa ii dovedesc ca nu sunt proasta, ca am sentimente serioase ptr el, ca numai la el visez, zi de zi…ca vreau sa l cunosc indeaproape…ca vreau sa si deschida sufletul pentru mine…o sa fac tot ce pot! A, asteapta-ma, ca vin!